Istoricul Parohiei Pătrăuţi II

Istoricul comunităţii parohiale

Parohia Pătrăuţi II a fost înfiinţată în anul 1997, prin rearondarea Parohiei Pătrăuţi, în cadrul Protopopiatului Suceava I. Parohia funcţionează în comuna Pătrăuţi, localitate atestată documentar încă din 10 aprilie 1430, când domnitorul Alexandru cel Bun întărea lui Vlad Adiş „satul anume Pătrăuţi, la Suceava, ocolul din sus, unde easte casa lui”.  

Conform recensământului din anul 2011, comuna Pătrăuţi are aproximativ 5000 de locuitori, răspândiţi pe teritoriul satului Pătrăuţi şi în localitatea Poiana, parte a cartierului Iţcani din oraşul Suceava. Dintre locuitorii comunei Pătrăuţi, 300 sunt membri ai Parohiei Pătrăuţi II, restul practicând creştinismul ortodox în cadrul parohiilor Pătrăuţi I şi Iţcani, sau creştinismul neoprotestant în cadrul a trei comunităţi penticostale, şi în cadrul comunităţilor baptistă, adventistă şi menonită. Dintre locuitorii comunei Pătrăuţi ce trăiesc pe teritoriul geografic al Parohiei Pătrăuţi II, peste 2000 sunt etnici rromi, în cea mai mare parte penticostali, şi aproximativ 10 sunt cetăţeni ai Statelor Unite ale Americii imigraţi în România şi stabiliţi la Pătrăuţi unde formează nucleul comunităţii menonite.   

Istoricul bisericii parohiale

Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuţi este cea mai veche biserică păstrată în formă originală de la Sfântul Ştefan cel Mare. Construită în anul 1487 în stilul moldovenesc de arhitectură , biserica armonizează elemente bizantine cu elemente gotice  la care adaugă soluţii originale moldoveneşti cum sunt turla sau cupola supraînălţate pe două sisteme de patru arce dispuse pieziş. Biserica din Pătrăuţi este considerată prototipul arhitecturii moldoveneşti. 

Edificiul eclesial a fost pictat în anii imediat următori construirii de către o echipă de zugravi greci. Observaţii asupra paternităţii greceşti a picturilor de la Pătrăuţi sunt făcute de André Grabar, care a atribuit picturile lui Gheorghe din Tricala , zugravul grec înmormântat la Hârlău în 1530 . Restaurările recente, efectuate de către Ion Chiriac începând cu anul 2003, au confirmat legăturile ce există între iconografia Pătrăuţilor şi pictura grecească din secolul al XV-lea. Într-un studiu recent, Tereza Sinigalia scria: „Inscripţiile greceşti de la Pătrăuţi şi stilul picturilor trimit aproape indubitabil la un şantier itinerant din lumea grecească”. La această opinie subscrie şi Emil Dragnev: „Cu toate că în această privinţă au fost expuse mai multe opinii, credem că prezenţa inscripţiilor greceşti poate fi explicată printr-un singur lucru: realizatorii picturilor au fost greci”. Pictura bisericii este considerată programatică  datorită faptului că prin intermediul ei, Ştefan cel Mare se asociază cu imaginea Împăratului Constantin cel Mare. Mai multe compoziţii au din punct de vedere tematic valoare de unicat, iar din punct de vedere plastic sunt considerate capodopere ale artei bizantine universale. Pentru toate acestea, biserica „Sfânta Cruce” din Pătrăuţi a fost înscrisă în anul 1993 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Istoria cunoscută a bisericii începe în anul 1711, când episcopul Calistru al Rădăuţilor salvează de la ruinare biserica lui Ștefan cel Mare şi înfiinţează în jurul acesteia o mănăstire de maici. Din acea perioadă datează informaţiile privitore la cei aproape 200 de ani de părăsire a locaşului de cult, cât şi la existenţa unei mănăstiri de maici în secolul al XV-lea în jurul bisericii de la Pătrăuţi , informaţii deocamdată neconfirmate istoric. Una dintre stareţele mănăstirii înfiinţate în secolul al XVIII-lea a fost Eupraxia Miclescu, din familia mitropoliţilor Moldovei Sofronie şi Calinic Miclescu. 

Începând cu ultimele două decade ale secolului al XVIII-lea biserica funcţionează ca biserică parohială. În anul 1843 parohia avea 1468 de enoriaşi, păstoriţi de parohul Georgie Medvig şi de preotul cooperator Vasilie Turturian; în anul 1876 erau 1175 de enoriaşi, păstoriţi de parohul Ioan Abadger; în anul 1890 cei 1667 enoriaşi erau îndrumaţi de preoţii Teodor Danilevici şi Teodor Petruc, ajutaţi de cantorul bisericesc Georgie Velehorschi. Între anii 1896 şi 1919  preot paroh a fost cărturarul bucovinean Constantin Morariu. În anul 1920 parohia avea 3912 suflete şi era păstorită de parohul Ioan Macovei şi coopertor Eugen Mironovici . La mijlocul secolului al XX-lea pătrăucenii reuşesc să întemeieze o biserică nouă cu hramul Cuvioasa Parascheva, ceea ce transformă biserica istorică Sfânta Cruce în filie până în anul 1997, când ia fiinţă Parohia Pătrăuţi II. După această decizie, în noua parohie au slujit preoţii: Apetrei Dumitru între 1997 şi 2001, Valentin Puşcaşu între 2001 şi 2003, iar din aul 2003, Gabriel Herea. 

Istoricul paraclisului parohial

Cu scopul restaurării şi întreţinerii ulterioare a bisericii monument, în anul 2004 Înaltpreasfinţitul Pimen a hotărât construirea unui paraclis parohial cu hramul „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”. Paraclisul a fost construit prin efortul Părintelui Arhiepiscop şi cu ajutorul voluntarilor din Pătrăuţi, Marginea, Vicov şi Straja, fiind sfinţit în data de 5 decembrie 2004. 

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

O perioadă efervescentă din punct de vedere cultural şi misionar este pastoraţia părintelui Constantin Morariu. Marele cărturar, luptător pentru unitatea naţională română, a ajuns la Pătrăuţi datorită problemelor politice generate de prezenţa sa în Cernăuţi. Nu a deznădăjduit, şi a implementat în Pătrăuţi toate cunoştinţele sale despre buna rânduială a unei comunităţi creştine. El este cel ce a înfiinţat în anul 1908 Societatea de Citire Viitorul, cu scop de alfabetizare a poporului. Clădirea construită atunci prin eforturile preotului funcţionează şi astăzi ca şcoală. Preotul Morariu a adus în sat banca Raiffeisiană, a înfiinţat şi condus primul detaşament de pompieri voluntari şi s-a implicat în bunul mers la administraţiei comunei Pătrăuţi. Rezultateale eforturilor sale le-a publicat în cartea: Binele nostru obştesc.Monografie culturală a comunei Pătrăuţi pe Suceava, editată de Societatea Tipografilor Bucovineni şi tipărită la Cernăuţi, în 1908. 

Profilul actual al parohiei

În zilele de astăzi, cei 300 de membri ai parohiei încearcă să edifice o comunitate parohială care să facă faţă problemelor actuale atât din punct de vedere spiritual, cât şi material. Conştienţi de valoarea monumentului istoric şi de misiunea naţională şi universal-creştină a acestuia, cât şi de geografia contemporană dezavantajoasă, membrii parohiei au înfiinţat în anul 2005 Asociaţia Prietenii Bucovinei, cu scopul de a implica oamenii de pretutindeni în salvarea bisericii lui Ștefan cel Mare.

Primul proiect finalizat este Muzeul Casa Preotului Bucovinean, muzeu deschis în anul 2007 în casa parohială construită în secolul al XIX şi dedicat memoriei părintelui Constantin Morariu. Din anul 2009, Asociaţia Prietenii Bucovinei s-a înregistrat la Biblioteca Naţională a României ca editor de carte. Editura se numeşte Heruvim şi a scos până în prezent: Seminţe de înţelepciune, de Lăcrămioara Vartolomei; Pelerinaj în spaţiul sacru bucovinean, de Gabriel Herea; Grija cea mai mare trebuie să o avem pentru viaţa cea veşnică, de Preot Constantin Morariu; Omul în tradiţia creştină, de Florin Mihăescu; Pătrăuţi 1487, de Petru Palamar şi Gabriel Herea; Simbol şi ortodoxie, de Florin Mihăescu; Ctitori de cultură şi spiritualitate ortodoxă, de Marian Palade; Cosmosul în tradiţia creştină, de Florin Mihăescu; Volumul colectiv Schola. Ars. Historia – In honorem Tereza Sinigalia, la 45 de ani de activitate ştiinţifică, în colaborare cu Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi; Iraclie şi Ciprian Porumbescu (vol. I), de Leca Morariu; Meditaţii la „Bucovina de altădată”, de pr. Gabriel Herea.  

Din anul 2010, împreună cu Asociaţia „Sportul pentru tine” din Bucureşti, parohia intervine în comunitate pentru sprijinirea copiilor aflaţi la limita abandonului şcolar. Este un proiect punctual, prin care ne-am asumat, pe lângă cumpărarea de rechizite şi cărţi, rezolvarea unor nevoi medicale şi materiale apărute în diferite momente în viaţa copiilor asistaţi.

Din anul 2014 împreună cu împreună cu firma Inmedio şi în colaborare cu Școala din Pătrăuţi s-a lansat proiectul „Exist, deci vreau să învăţ”, proiect la care s-a alăturat apoi ziarul Monitorul de Suceava. Este un proiect ce are ca ţintă comunitatea de rromi din Comuna Pătrăuţi, comunitate ce depăşeşte 2000 de membri. Scopul proiectului este creşterea numărului de copii şcolarizaţi la nivel de grădiniţă şi lupta împotriva abandonului şcolar.     

Bibliografie

*** Anuarul Mitropoliei Bucovinei, Cernăuţi, 1937.
*** Documenta Romaniae Historica, A. Moldova (1384-1448), vol. I, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi L. Şimanschi, Bucureşti, 1975. 
*** Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1958.
Balş, G., Arhitectura bisericilor moldoveneşti din timpul lui Ştefan cel Mare, BCMI, an XVIII, 1925, fasc. 43-46, Bucureşti, 1926.
Dragnev, Emil, Enigma Pătrăuţilor. O versiune de interpretare, în Ştefan cel Mare şi Sfânt în contextul epocii sale şi al posterităţii, Ed. Civitas, Chişinău, 2004, p. 66-80.
Grabar, André., Les croisades de l'Europe orientale dans l'Art, în L'art de la fin de l'Antiquité et du moyen age, premier volume, p. 169-175.
Henry, Paul, Monumentele din Moldova de Nord de la origini până la sfârşitul secolului al XVI-lea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984.
Herea, Pr. Gabriel, Mesajul eshatologic al spaţiului liturgic creştin – Arhitectură şi icoană în Moldova secolelor XV-XVI, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava, 2013.
Hostiuc, Erast, Istoricul fostei Mănăstiri de maici din Pătrăuţi pe Suceava, extras din revista Candela, Anul XL, Nr. 7-9, Institutul de arte grafice „Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1929.
Iorga, N., Inscripţii din bisericile României, vol. I, p. 6.
Morariu, Pr. Constantin, Binele nostru obştesc.Monografie culturală a comunei Pătrăuţi pe Suceava, editată de Societatea Tipografilor Bucovineni şi tipărită la Cernăuţi, în 1908. 
Sinigalia, Tereza, Relaţia dintre spaţiu şi decorul pictat al naosurilor unor biserici de secol XV-XVI din Moldova, în RMI, Nr. LXXVI, Bucureşti, 2007.
Theodorescu, Răzvan, Această poartă a creştinătăţii, în Artă şi civilizaţie în timpul lui Ştefan cel Mare, Ministerul Culturii şi Cultelor, 2004, p. 1-16.